Călător printre cuvinte,
uit de mine câteodată
şi-n prăpastia tristeţii
mă cufund din când în când
Nu am aripi să-mi iau zborul,
stelele sunt prea departe
iar tăcerile-s profunde
şi prin lume trec plângând.
Nu am lacrimi pe obrazul
luminat de zorii zilei,
am în suflet însă doruri,
simt că visele se sting,
sunt o pasăre frumoasă
ce trăieşte-n colivie
şi visează doar la ţărmuri
ce nicicând nu se ating.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu