joi, 26 martie 2009

Iubire



Ai risipit în mine toate primăverile tale
si mi-ai aromit visele cu parfumul florilor de tei,
mi-ai cules toate ploile din suflet şi le-ai împraştiat pe ogoare,
m-ai modelat ca pe-o păpuşă de ceară si m-ai înaltat in soare,
prin puterea gândului faci din mine ce vrei.

Ferecată cu o mie de lacăte am vrut sa te ţin,
dar mi-ai otrăvit gândurile cu dulcele-ţi venin,
ai rascolit toate ierburile seninătăţii depline,
căci spinii tăi adânci au pătruns adânc în mine.

Am vrut sa uit si sa fug din vârtejul sentimentelor
dar m-ai prins strâns de mâinile amândouă,
m-ai înveşmântat într-o haină nouă, de sunet şi rouă
si mi-am simţit sufletul ca pe o rana nevindecată.

Durerii noi ce mă macină îi voi ţese un scut
si-n ceasul cand amintirile dor, voi lua forma unei păsări de lut,
zburătoare prin vis spre-un tărâm necunoscut,
să alerg cu tălpile sângerânde prin zăpezi de cuvinte,
rănită de limpezimea privirilor ce ţintesc înainte.

miercuri, 25 martie 2009

Ofranda


Plouă.
Curg peste visele noastre lacrimile cerului.
Am în mine ploi, pentru amândoi.
Cu palmele întinse, risipesc peste lume
secunde din incandescenţa toamnei.
Ţie îţi dăruiesc petalele arse de aşteptare ale crizantemelor
şi stropii de linişte ce curg din potirele trandafirilor,
îţi dăruiesc zvârcolirea sălbatică a ierbii,
rupând zăgazurile pământului.
Am adunat într-o îmbrăţişare
toate toamnele, iernile şi primăverile mele
şi ţi le dăruiesc ţie,
ca să le preschimbi cu un surâs
într-o vară eternă.
Îţi dăruiesc lumina şi întunericul meu
şi toate gândurile mele care
se izbesc cu îndărătnicie
de geamul unei camere mici.
Ţi-aş da tăcerea nopţii, dacă aş putea
sau sufletul meu închis într-o floare de miozot.
Ţi-aş dărui pământul tot.
Pentru mine nu vreau să opresc
decât lacrimile cerului,
adunate în cupa de jad a misterului.

luni, 23 martie 2009

Zbor




Tată,
e atâta soare-n mine
şi simt cum molcom
degetele-mi ard
e o beţie blândă de înalt
şi o tăcere groasă de smarald
toate durerile-s lăsate acum
jos,într-o biată margine de drum

Cerul deschis e astăzi pentru noi,
căci suntem ,tată,singuri, amândoi,
tu jos în margine de val
între real şi ireal
eu sus, pe soare sunt stăpân
tu pleacă,
eu aici rămân.

Şi aripile-mi curg încet
din ceară, suflet de poet,
de moarte, tată, nu mi-e frică,
eu mă cufund în nemurire
de zbor mi-e sufletul zidire
beţie dulce şi subţire.

Icare, Icare,strigi către zare.
Te aud, tată,
strigi foarte tare!
Fiule, nu urca pan' la soare!
Zborul e ,tată,
beţie , uitare!

Mă pierd în văzduh,
ameţit de uimire
cutezanţă şi patimă
dor de ducă,
zidire.

duminică, 22 martie 2009

Noi


Caută-mă
printre spaţiile goale
dintre secunde
răsuceşte-mi în plete
surâsuri fugare
dăruieşte-mi
cercei desprinşi din Carul Mare
şi brăţări din clopoţei de munte.
Eşti al meu,
strigă crestele toate,
Sunt a ta,
un ecou le răspunde.
Eu sunt soarele
ce încălzeşte
şoapta dulce a inimii tale.
Valul cald şi spumos
dintr-o mare de gânduri
cu parfum de-nserare.
Mă găseşti,
de mă cauţi,
oriunde,
în cuvinte,
în stele, în floare.
Sunt a ta,
fericirea-mi şopteşte,
Eşti al meu,
se aude în zare.

joi, 19 martie 2009

Germinare



În pântecele pământului,
îmi ascund doliul sufletului pribeag,
plătesc vamă îndoielilor
ţes haină nouă,
pentru alt anotimp.

Într-o zi,
va încolţi în mine din nou iarba cuvintelor
şi floare de soare voi fi
în cununa viselor voastre,
miere să las pe buze-petale,
în minute arse de aşteptare.
Fluturi de lumină să-mi aduceţi alai,
să vestească sărbătoarea renaşterii
din durere şi patimă,
să aducă pe lume
din sămânţa de lacrimă,
zborul înalt pe piciorul de plai.

Dar acum,
încă visez la clipa ieşirii din mine,
văd cum cresc, în straturi succesive,
rezervele de iubire gata de drum,
în curând îmi voi spune:
e timpul să mă-ntorc printre voi,
nu acum....
mâine...
nu acum.

duminică, 1 martie 2009

Armonii de primavara



.. E o primavară asemenea tuturor celorlalte care au bântuit pământul , de la începutul lumii şi până acum.
De o veşnicie, de când primul ciob de stea a sângerat un petec de cer cu conturul lui, floarea de liliac işi plânge în lacrimi parfumate copilaria pierdută şi se rasfaţă infiorată de maturitatea sa înmiresmată , dobandită sub sărutul cast al bălaiului astru al zilei.In fiecare an, dupa o iarnă in care am conservat in noi cuvinte nespuse şi jumatăţi de gesturi, întâmpinăm noua primavară ca pe o mereu întinerită minune. .
Primavara e, prin definiţie, un tărâm al speranţelor, e locul comun in care toţi muritorii işi uita cărţile de identitate la garderobă şi au, fără excepţie, vârsta surâzatoare a copilariei.
Aerul e plin de magia lui Martisor, fermecator castelan, stăpân al domeniului speranţei , in inima căruia se află, bine ascunsă in vâltoarea unei fabuloase cascade, licoarea Tineretii Fara Batranete si a Vietii Fara de Moarte.
An de an, la vremea aceasta, ochii, orbiti de minunatul spectacol solar, se concentreaza catre lumea intima a fiecaruia dintre noi si ne trezim cautandu-ne drumul, infiorati de ineditul situatiei si ezitanti in fata unui nou inceput.Uitam ca posedam si o forma materiala si devenim suflet, un inalt potir cu aroma de floare de nu-ma-uita si stralucire de curcubeu asternut bland in stropi trandafirii peste zare.
Dupa prima ninsoare a plopilor, obligati sa ne intrupam cumva, ne prefacem in fluturi plapanzi, aproape translucizi si ne lasam purtati de adierea zefirului , in blanda minune solara.
Vrajiti de linistea astrului zilei, flamanzi de necunoscut, furati de magia inaltimilor, noi, suflete slabe, abia iesite din crisalida, ne lansam nechibzuiti in aceasta aventura a vietii si, fiindca nu avem curaj sau nu avem rabdare, ori , pur si simplu,pentru ca nu ne este dat, ne frangem zborul spre inalt, ostoindu-ne durerea aripilor calcinate prin refugiul intr-o existenta anodina, reveniti la starea noastra materiala, atat de temporara si de comuna, incat ma minunez ca mai pastram undeva, intr-un colt bine mascat al fiintei noastre, un praf de aur, o secunda de magie din nemurirea clipei, o dovada a sansei pierdute, ramas nesters gratie unei binecuvantate neglijente a istoriei umanitatii.
Pulbere incandescenta, ploaie de miresme si revarsare de gratie, blanda melodie a inceputurilor, toate cate vor fi existat pe pamant-nastere, iubire, casatorie- o declaratie de dragoste pe care natura i-o face Universului printr-o simfonie de culori, filtru vrajit in care se imbina armonios emotie , speranta si candoare,intr-un cuvant, PRIMAVARA.
....E o primavara asemenea tuturor celorlalte care au bantuit pamantul , de la inceputul lumii si pana acum.