Florală

De rupi o floare din grădină astăzi,
tu ştii că mâine, sigur va muri.
Ea n-are de trăit decât o seară
şi dup-o glorioasă zi de vară,
înveşmântată-n hlamida-i regală
îşi lasă-n lume unda-i de parfum
ce-apoi se risipeşte ca un fum
într-o uitare rece şi banală.

Eu sunt regina nopţilor de vară,
petala fină mi-o închid în zori,
parfumul mi-l împart, seară de seară,
drumeţilor căutători de flori.
Le dăruiesc în nopţile cu stele,
magia-nmiresmatei tinereţi,
le fie leac si-alean în doruri grele,
să le ajungă pentru nouă vieţi.

Colaps

Picături de lumină,
stalactite pe suflet,
rătăcite catarge
peste mări de-ntuneric,
de cleştar catedrale
luminate feeric,
întuneric şi ţipăt
al durerilor mute.
un cer troienit
cu iluzii pierdute,
De scântei jerbe albe,
artificii sonore
şi noroiul din vorbele
goale şi calpe
O lume tarată
ce işi poartă povara,
resemnarea amara
ne curge prin vene.
O foame de vise
răstignite, ucise,
Un cântec de leagăn
plămădit din durere.
Ne naştem bătrâni,
cataracta mondială
ne bântuie prin
rădăcini putrezite,
fericirea promisă
e doar o spoială
luptăm pentru fleacuri,
risipim idealuri
şi călcăm în picioare
adevăruri nescrise.
Ne dezicem de tot
ce contează în viaţă
şi plecăm tot mai goi
dintr-o lume bolnavă.
Printre măşti cu o faţă
avidă, puhavă
doar un rânjet sinistru
ne răsare-nainte.
Sperante şi vise
îngropăm în tăcere,
prin deşeuri de gânduri
avansăm,avansăm,
doar tristeţe,dezastru
părăsire,durere,
deznădejde latentă...
Încotro ne-ndreptăm?

Iubire

Îţi scriu numele pe frunze
şi te recunosc din gesturi şi tăceri,
mă scald în ploaia ta de lumină
şi te culeg odată cu primele sărutări ale soarelui.

Te sădesc în adâncuri de suflet
ca sa te pot dărui tuturor
în nopţile cu lună nouă,
cu felinare şi parfum,
când peste lumea-ntreagă plouă
şi la răscrucile de drum,
te caută drumeţii care
nu te-au găsit până acum.

Îţi aştern sub tălpi covoare de speranţe,
te îmbrac în stele şi în spini,
să plângi, să suferi, să alini,
să rămâi aşa cum te-am zărit la fereastră,
într-o noapte ca sufletul meu de albastră

Te voi iubi

Te voi iubi când merii dau in floare
iar lacrimile cerului flămând
se scurg printre petale ce suspină
şi tremură pe chipul tău plapând

Te voi iubi când taci şi porţi pe buze
ecouri de ascunse întrebări
si voi veni spre tine-nfiorată
din inimă când vei rosti chemări.

Te voi iubi chiar de-ntr-o zi-mi vei spune
că peste cinci minute vom muri;
de lumea va pieri intr-o secundă,
pe alt tărâm pierduţi ne vom iubi.

Există multe lucruri,gânduri, fapte,
de care liber eşti a te-ndoi,
de unul singur însă nu se poate:
te voi iubi, te voi iubi,te voi iubi.

Visul

Aseara am visat ca m-ai furat
şi m-ai urcat pe-un cal învăpăiat,
cu frâie, crengi de măr îmbobocit
şi şaua poleită cu argint.
Stol de cocori în zbor ne-a însoţit,
în strai de nunta dinspre asfintit
cu ochi de foc atunci eu te-am privit.

Şi ajungeam apoi în lumea ta,
unde toţi copacii aveau formă de stea
şi toate fetele purtau nume de floare,
iar sentimentele aveau culoare.
Erau doar munţi şi văi,păduri,izvoare
un roi de fluturi albi sclipea în zare
şi eu credeam ca sunt nemuritoare.

Ai descălecat din şa
şi mi-ai dat zâmbind
inima ta, într-o cupa de argint.
Ai cules apoi un buchet de stele
şi mi-ai împletit cununa din ele.
Vântul îmi unduia părul pe spate,
pe frunte, cununa simţeam cum mă arde.

Aş fi vrut să-ti raspund,
dar nu ştiu cum s-a intâmplat
că m-am dizolvat în albastru
şi e ciudat, atunci când pleoapa mea s-a ridicat,
ca un făcut si tu si visul meu aţi disparut
şi a zburat şi stolul de cocori
ce-mi troienea fiinţa cu ninsori.