Taci tu inimă vioară
florile s-au ofilit
cerul a-nceput să doară
şi toţi zeii au murit
Spulber norii de cenuşă
ce prin dermă mi-au intrat
şi las visele la uşă
am pierdut, dar am jucat.
Pun pariu că-n ploi de vară
sufletul mi-l voi spăla
şi-ntr-o zi, la ceas de seară
voi uita, te voi ierta.
Dar acum,potop de vânturi
peste inimă îmi bat
e târziu, mă doare gândul
că iubeai, dar ai plecat
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu