E viata un joc de contraste bizar,
mi-e sufletul greu si surasul amar,
pe treptele albe din sufletul meu
lasi urme de pasi trecatorule, eu
ma vad aruncata in negre valtori
si tremur de frigul astral uneori,
nu stiu catre cer sau pamant de ma duc,
sa sting doruri grele, la stele sa urc?
E lumea un mare, alert carusel,
vartejul trairii ne poarta cu el,
in ritmul alert se succed pe secvente
iubiri si uitari, amintiri si absente,
un caleidoscop ce pe suflet isi tese
goblenul fumoaselor noastre succese,
al clipelor dulci ce ne fac sa zburam,
al noptilor reci cand prea tristi, asteptam
sa se faca lumina in inima grea
iar teama flamanda sa taca nu vrea,
de atata-ntuneric e sufletul plin
da-mi ,Doamne si mie un strop de senin!
