Dragoste

Spune-mi cuvinte ce atunci când ating
aerul nopţii,fac flori să răsară,
parfumate, aurii,îmbrăcate în raze de lună,
lasă-mă mai apoi să le culeg la ceas de seară
şi cu braţele lungi,sidefii,ce vânturi înving,
presară-mi în suflet speranţa nebună
că prizonieră şapte vieţi ai să mă ţii.

Toarnă-mi în cupa de jad a destinului,
vinul amorului cu gust de furtună,
să-l sorb dar să fiu mereu însetată.
Mângâie-mi inima cu degete blânde
şi modelează-mă după tiparul buzelor tale.
Dă-mi sărutări dulci,nervoase,flămânde,
atunci când îţi ies sfioasă în cale.

Îndulceşte-mi nopţile cu muzica aştrilor
risipiţi printr-o vrajă pe bolta-nstelată,
spală-mi cerul de ploi,de tăceri,de nevoi,
strânge-mă-n braţe şi adu-mi laolaltă,
nebunia şi patima,cântecul , lacrima
dansului tineresc şi fierbinte al ielelor,
din care nu vreau să ne-oprim niciodată!