.. E o primăvară asemenea tuturor celorlalte care au bântuit pământul , de la începutul lumii şi până acum.
De o veşnicie, de când primul ciob de stea a sângerat un petec de cer
cu conturul lui, floarea de liliac îşi plânge în lacrimi parfumate
copilăria pierdută şi se răsfaţă înfiorată de maturitatea sa înmiresmată
, dobândită sub sărutul cast al bălaiului astru al zilei. În fiecare
an, după o iarnă în care am conservat în noi cuvinte nespuse şi jumătăţi
de gesturi, întâmpinăm noua primăvară ca pe o mereu întinerită minune.
Primăvara e, prin definiţie, un tărâm al speranţelor, e locul comun în
care toţi muritorii îşi uită cărţile de identitate la garderobă şi au,
fără excepţie, vârsta surâzătoare a copilăriei.
Aerul e plin de
magia lui Marţişor, fermecător castelan, stăpân al domeniului speranţei ,
în inima căruia se află, bine ascunsă în vâltoarea unei fabuloase
cascade, licoarea Tinereţii Fără Bătrâneţe şi a Vieţii Fără de Moarte.
An de an, la vremea aceasta, ochiul nostru interior, orbit de minunatul
spectacol solar, se concentrează către lumea intimă a fiecaruia dintre
noi şi ne trezim căutandu-ne drumul, înfioraţi de ineditul situaţiei şi
ezitanţi în faţa unui nou început. Uităm că posedăm şi o formă materială
şi devenim suflet, un înalt potir cu aromă de floare de nu-mă-uita şi
strălucire de curcubeu aşternut blând în stropi trandafirii peste zare.
După prima ninsoare a plopilor, obligaţi să ne întrupăm cumva, ne
prefacem în fluturi plăpânzi, aproape translucizi şi ne lasăm purtaţi de
adierea zefirului , în blânda minune solară.
Vrăjiţi de liniştea
astrului zilei, flămânzi de necunoscut, furaţi de magia înălţimilor,
noi, suflete slabe, abia ieşite din crisalidă, ne lansăm nechibzuiţi în
această aventură a vieţii şi, fiindcă nu avem curaj sau nu avem răbdare,
ori , pur şi simplu, pentru că nu ne este dat, ne frângem zborul spre
înalt, ostoindu-ne durerea aripilor calcinate, prin refugiul într-o
existenţă anodină, reveniţi la starea noastră materială, atât de
temporară şi de comună, încât mă minunez că mai păstrăm pe undeva,
într-un colţ bine mascat al fiinţei noastre, un praf de aur, o secundă
de magie din nemurirea clipei, o dovadă a şansei pierdute, rămas neşters
graţie unei binecuvântate neglijenţe a istoriei umanităţii.
Pulbere incandescentă, ploaie de miresme şi revărsare de graţie, blândă
melodie a începuturilor, toate câte vor fi existat pe pămant, naştere,
iubire, căsătorie, o declaraţie de dragoste pe care natura i-o face
Universului printr-o simfonie de culori, filtru vrăjit în care se îmbină
armonios emoţie , speranţă şi candoare, bijuterie fină la glezna
Pământului, poţiune de întinerire pentru fiecare suflet de poet, haină
de lumină care ne face mai buni, mai curaţi şi mai puternici, anotimpul
acesta ne îmbracă în verdele inimii pure şi ne colindă prin vene cu
acordurile ritmate ale speranţei renăscute.
....E o primăvară asemenea tuturor celorlalte care au bântuit pământul , de la începutul lumii şi până acum.
