De suntem noi arşi de soare
sau spălaţi de ploi pribege,
nişte plante urcătoare
către stele, se-nţelege,
sufletele noastre toate
se aduna-n cer albastru
iar in noaptea cea cu lună
preschimbaţi în ciob de stea,
ne luăm zborul împreună
către-al dimineţii astru
şi-ametiţi de înălţime,
ne ucidem vis cu vis,
risipiţi prin constelaţii
ne visam destinul scris
şi murim pentru -a renaşte,
aşteptăm alt început
cheltuim tot ce-am avut,
uităm pentru a cunoaşte,
tânjim către absolut
şi ne consumăm secunda,
hărăzită pe Pământ
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu