Treziti-va!

Aripi de fluture ieșit din crisalidă aveam
și vântul urii voastre mi le-a smuls,
mă zbat cu inima zdrobită jumătate
și-mi strig durerea fără de răspuns,
eu nu mai vreau să mă priviți în față,
ascundeți chipuri reci și vinovate,
cuvinte nu-mi mai spuneți fără viață,
vă știu deja și replicile toate,
mi-ati spulberat iluzii, m-ați uimit,
căci nu știam că a îngenunchia
nu-nseamnă numai să atingi pământul
ci să sapi groapa, să te-așezi în ea
și să aștepți să vină lent și dur
clipa în care nu vei mai trăi.
N-ați inteles că doar a exista
nu e nimic în lumea asta ci
mai important pentru ființa noastra
este să-ți pese , să gândești, să știi?
ca să fii om întreg nu e de-ajuns
să crezi că umilința e-o pedeapsă
și că batjocura e un răspuns,
dacă doar poarta țintirimului ne-așteaptă,
atunci eu imi declar compatimirea
pentru capitularea asta efemeră,
nu pot decat să strig,
refuz, refuz,refuz
să-mpart cu voi tristețea, umilința
și lașitatea fără de contur,
nu are rost să acceptați noroiul,
tristețea grea si nepăsarea cruda.
Treziti-va, statui de neputinta,
in ceasul cel din urma ,va conjur!

Neliniște

Inima mea e pustie si seacă,
prin minte imi trec ganduri reci , inutile,
zburat-au idei luminoase ,fertile,
lăsatu-mi-au cerul cel gri din privire.
liniștea doare cu amar zgomot surd,
Neliniștea-mi toarnă otravă in gânduri,
se astern pe alb pat rânduri, rânduri.
Unde ești zâmbet cald, ai plecat?
Speranța o caut,
știți voi unde este?
Fierbinte se cerne clipa cea repede,
cea nesperată ce ni s-a dat.
Manunchi de bătăi calde, ritmice, iute
își cântă ecoul in inima mea,
acolo în piept e furtuna cea grea.
Aștept, gândul fuge, răsar flori de stele,
unde sunt, Doamne, visele mele?

Așteptare

Mi te-ai rătăcit in suflet,
ca-ntr-un colț de țară veche
și-ai rămas printre cotloane,
astăzi nu te mai găsesc.
Dă-mi de veste printr-un cântec,
toarnă-mi miere în ureche,
picura-mi dintre silabe,
zece vorbe de alint.
Te voi aștepta vrăjită,
de apari la ceas de seară,
în veșmântul de luceafăr
și-mi vei spune: nu te mint!
Sufletu-mi de Penelopă
te mai caută și astăzi,
încă nu te-a întâlnit
și își spune câteodată,
când prin vise te tot pierde:
Nu îți pierde azi speranța,
pentru ce ți-e scris in stele,
vremea încă n-a sosit.