Iubire

Ai risipit în mine toate primăverile tale
si mi-ai aromit visele cu parfumul florilor de tei,
mi-ai cules toate ploile din suflet şi le-ai împraştiat pe ogoare,
m-ai modelat ca pe-o păpuşă de ceară si m-ai înaltat in soare,
prin puterea gândului faci din mine ce vrei.

Ferecată cu o mie de lacăte am vrut sa te ţin,
dar mi-ai otrăvit gândurile cu dulcele-ţi venin,
ai rascolit toate ierburile seninătăţii depline,
căci spinii tăi adânci au pătruns adânc în mine.

Am vrut sa uit si sa fug din vârtejul sentimentelor
dar m-ai prins strâns de mâinile amândouă,
m-ai înveşmântat într-o haină nouă, de sunet şi rouă
si mi-am simţit sufletul ca pe o rana nevindecată.

Durerii noi ce mă macină îi voi ţese un scut
si-n ceasul cand amintirile dor, voi lua forma unei păsări de lut,
zburătoare prin vis spre-un tărâm necunoscut,
să alerg cu tălpile sângerânde prin zăpezi de cuvinte,
rănită de limpezimea privirilor ce ţintesc înainte.