Ofranda

Plouă.
Curg peste visele noastre lacrimile cerului.
Am în mine ploi, pentru amândoi.
Cu palmele întinse, risipesc peste lume
secunde din incandescenţa toamnei.
Ţie îţi dăruiesc petalele arse de aşteptare ale crizantemelor
şi stropii de linişte ce curg din potirele trandafirilor,
îţi dăruiesc zvârcolirea sălbatică a ierbii,
rupând zăgazurile pământului.
Am adunat într-o îmbrăţişare
toate toamnele, iernile şi primăverile mele
şi ţi le dăruiesc ţie,
ca să le preschimbi cu un surâs
într-o vară eternă.
Îţi dăruiesc lumina şi întunericul meu
şi toate gândurile mele care
se izbesc cu îndărătnicie
de geamul unei camere mici.
Ţi-aş da tăcerea nopţii, dacă aş putea
sau sufletul meu închis într-o floare de miozot.
Ţi-aş dărui pământul tot.
Pentru mine nu vreau să opresc
decât lacrimile cerului,
adunate în cupa de jad a misterului.