Germinare

În pântecele pământului,
îmi ascund doliul sufletului pribeag,
plătesc vamă îndoielilor
ţes haină nouă,
pentru alt anotimp.

Într-o zi,
va încolţi în mine din nou iarba cuvintelor
şi floare de soare voi fi
în cununa viselor voastre,
miere să las pe buze-petale,
în minute arse de aşteptare.
Fluturi de lumină să-mi aduceţi alai,
să vestească sărbătoarea renaşterii
din durere şi patimă,
să aducă pe lume
din sămânţa de lacrimă,
zborul înalt pe piciorul de plai.

Dar acum,
încă visez la clipa ieşirii din mine,
văd cum cresc, în straturi succesive,
rezervele de iubire gata de drum,
în curând îmi voi spune:
e timpul să mă-ntorc printre voi,
nu acum....
mâine...
nu acum.