Perseidă de duminică

M-am rătăcit
vă privesc chipurile străine
nu mă înec în mine
nu mă înalţ în mine
mă vărs în alţii zi de zi
neliniştile mi le înfăşor
de gleznele voastre grăbite
atunci când resemnaţi poposiţi
în staţiile de autobuz din calea lactee
scurte sinapse luminoase
vă irită cortexul si se scurg
în chakra din plexul solar
în timpul săptămânii
vă mângâi ochii epuizaţi
de căutarea sisifică
a drumului spre idealuri calpe
dar duminica
ies de sub acoperire
sunt o perseidă
bat la porţile inimii voastre
cu haina mea de vară
dăruiesc speranţe
vise şi iubiri
pe care voi le confundaţi
cu secvenţe de cometă
surorile mele ajung în august  aici
mă simt stingheră într-un alt anotimp
în căutare de armonii astrale
domesticesc cu un diapazon incandescent
spaţiul afon dintre secunde
în privirile voastre dimineaţa e frig
aşadar rogu-vă
deschideţi-mi artera aortică ascendentă
mă voi strecura printr-o coronară
lăsaţi-mă să locuiesc
într-un atriu mic
şi poate
într-o zi
 o să vă îmbolnăviţi
de fericire.