Treziti-va!

Aripi de fluture ieșit din crisalidă aveam
și vântul urii voastre mi le-a smuls,
mă zbat cu inima zdrobită jumătate
și-mi strig durerea fără de răspuns,
eu nu mai vreau să mă priviți în față,
ascundeți chipuri reci și vinovate,
cuvinte nu-mi mai spuneți fără viață,
vă știu deja și replicile toate,
mi-ati spulberat iluzii, m-ați uimit,
căci nu știam că a îngenunchia
nu-nseamnă numai să atingi pământul
ci să sapi groapa, să te-așezi în ea
și să aștepți să vină lent și dur
clipa în care nu vei mai trăi.
N-ați inteles că doar a exista
nu e nimic în lumea asta ci
mai important pentru ființa noastra
este să-ți pese , să gândești, să știi?
ca să fii om întreg nu e de-ajuns
să crezi că umilința e-o pedeapsă
și că batjocura e un răspuns,
dacă doar poarta țintirimului ne-așteaptă,
atunci eu imi declar compatimirea
pentru capitularea asta efemeră,
nu pot decat să strig,
refuz, refuz,refuz
să-mpart cu voi tristețea, umilința
și lașitatea fără de contur,
nu are rost să acceptați noroiul,
tristețea grea si nepăsarea cruda.
Treziti-va, statui de neputinta,
in ceasul cel din urma ,va conjur!