Păstrez în buzunarul drept al hainei,
mănunchi de doruri ce-nfloresc pe rând,
atunci când inima-mi pulsează blând
şi port pe buze doar pecetea tainei.
Parfumul toamnei răscoleşte-n mine,
un blând şuvoi sonor, impetuos,
iar melodia nopţilor senine,
trezeşte-n suflet dorul de frumos.
Te-aş aştepta dar luna nu mă lasă,
alai de frunze plânge pe alei
şi mă goneşte repede în casă,
vino cu mine, dragoste, de vrei !
Vom spune vechi poveşti şi-ţi voi aduce
o cană cu vin roşu, parfumat
şi-n miezul toamnei reci, sub vraja dulce,
ne vom preface-n flăcări imediat.
Am aruncat o privire pe blog-pur si simplu fermecator! Si pe mine ma fascineaza lumea florilor si tot ceea ce tine de natura..in general..si mi se pare un lucru minunat ca i s-a oferit un colt special, numai al ei. Poeziile sunt geniale si pline de sentiment, e imposibil sa nu-ti patrunda in suflet inca din primele versuri.
RăspundețiȘtergere