Se-aşterne toamna pe alei agale
şi te aştept iubite să revii,
în anotimpul inimii bolnave
de dragoste şi tânguiri sterile
când blânde melodii de dor fierbinte
vor răsuna ,din nou, printre unghere
de inimi, tresăltând înfiorate;
vom strânge toate-aducerile aminte
şi vom pleca spre zarea cea albastră,
întrezărind tărâmuri mai fertile
în care să trăim iubirea noastră
În aşteptare savurăm parfumul
promiselor amoruri efemere
adus din miază-noapte, pe-nserate
de frunze moarte şi priviri stinghere.
La ceasul când miresele-s furate
e vremea să cântam iar vechiul cântec
să retrăim poveştile uitate,
vinul cel vechi mustească în pahare,
iar focu-n sobă azi să dănţuiască
şi din priviri să-mi spui încă o dată
că inima-ţi mai ştie să iubească.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu