Vara

Nu mai speram nimic.
Mergeam pe străzi
şi toamne reci îmi colindau prin suflet.
Cu trecătorii mă intersectam,
tăcerile se transformau în urlet.
Un strigat mut pe care numai eu îl auzeam
şi îl păzeam cu grijă fiindcă nimeni
nu trebuia să ştie ce simţeam.
Dar într-o zi , tiptil , ai apărut
şi ai adus cu tine iară VARA
ai înflorit in mine mii de tei
şi n-ai lăsat să se aştearnă seara.
M-ai învăţat apoi să râd din nou,
mănunchi de clopoţei cu sunet dulce,
mi-ai spus că doar pe mine tu mă vrei,
iar glasul tău profund, vibrant şi cald
îmi aduna-n stomac şuvoi de fluturi
şi mă făcea să sper la zbor înalt.
E soare-n mine acum şi cânta toate
viorile ,din cupe de argint, la ceas de taină
zeii beau absint şi lujeri eleganţi de flori albastre
parfumul delicat ni-l dăruiesc,
noua si celor care se iubesc,
iar noaptea se transformă-n sărbătoare.
Eu simt cum inima-mi tresare-n piept,
sunt VARA ta învăluită-n soare,
cu al meu surâs împodobesc altare,
pe care toţi îndrăgostiţii îşi jertfesc,
petalele de fericiri fugare
trăite într-o clipa de magie,
atunci când dragostea o întâlnesc.
Eu sunt regina zilelor de vară,
tu ai venit când nici nu mai speram
şi n-ai lăsat amare anotimpuri
să se aştearnă peste-un veşted ram.
Mi-ai înflorit în piele şi în sânge,
ai transformat furtunile în ploi
de stele şi într-o secundă,
l-ai transformat pe EU si TU,
in NOI.