sâmbătă, 29 august 2015
Nadir şi zenit
De te-ai cuibări
în culcuşul gândului meu
cu parfum de stele gemene
ţi-aş imprima
în zăbrelele coliviei de argint
urmele degetelor de ceaţă
să simt că eşti gardianul
nefericirilor sezoniere
hoinare prin sângele neînflorit
pe emisfere de întuneric fierbinte.
Pun cuburi de gheaţă
pe cicatrice impietrite
de spaime mute
carnea viselor ustură
rup coaja iluziilor albastre
mă dori deşi ştiu
că suntem nadir şi zenit.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu